luni, 7 noiembrie 2011

Romanul, frate cu homeopatul

Am auzit si am cunoscut cazuri in care parintii si-au tratat copiii homeopat, evident fara rezultat. Ca sunt si unii care cred ca doar respirand repsectand un ritm faci cancerul sa dispara, spre exemplu, e partea a doua. Insa sambata, in necunostinta de cauza, am ajuns cu copilul intr-un cabinet de medicina crestina.

Familia mea, reunita, isterizata de situatia medicala a copilului meu si a complicatiilor aparute pe parcurs ca umare a nenumarate diagnostice gresite sau a tratamentelor date asa la gramada, fara o analiza detaliata a cazului, a considerat ca ma ajuta programandu-ma la acest "cabinet medical". Vizita aici avea sa scoata la iveala mortivul alergiilor severe de care sufera copilul meu si dupa caz, identificarea unora noi, de care noi nu aveam cunostinta pana in acel moment. Bun...cabinetul e undeva in Voluntari. Si cum se putea sa nu fie acolo?

Asadar ma echipez cu copil cu tot sa ajung la cabinetul laudat si la "medicul" despre care nu auzeam decat cuvinte de genul "excelent', "capabil", "foarte bine pregatit", "peste 10 ani de experienta in domeniu". Normal ca semene de intrebare au aparut inca de la inceput. Cum se poate ca eu sa nu fi auzit de un medic atat de capabil? Cum se poate ca intre toate recomandarile medicale sa nu mi se pomeneasca de acest cabinet?
Cabinetul in sine e situat pe o straduta in spatele unui centru de ingrijire a bolnavilor de cancer. In imediata apropiere e un butic cu produse naturiste unde se comercializeaza apa echilibrata energetic, ceai anticancer, tratamente homeopate si tincturi de plante cu denumiri pe care imi e greu sa le reproduc.

De cum intru in cabinet ma izbeste mirosul de tamaie, amestecata cu un miros intepator de chimen si alte mirodenii care ma trimiteau cu gandul mai degraba la un restaurant cu specific decat la un cabinet medical. In partea dreapta un perete ticsit de icoane, mai mari mai mici, mai vechi, mai noi...Personalul de acolo desprins parca dintr-o alta era. O asistenta cu un aer de personaj din romanele lui Karl May, cu un par nepieptanat si incredibil de cret si cercei cu pene colorate. Pe holuri se tot perinda un fel de infirmiera, cred, care pe langa faptul ca avea un handicap locomotor nu era in stare sa raspunda la o intrebare si se uita asa malitios la mine. Mi-am dat seama abia dupa ce am luat un loc pe canapea de ce. Eram singura persoana din incapere ce nu parea luata direct de la slujba de duminica si anume nepensata, nemachiata, cu fusta pana la pamant si imbracata in negru, maro sau gri.

Si astept...Astept...Peste vreo 45 de minute, desi in sala mai erau doar 3 copilasi, ma cheama si pe mine asistenta amerindiana sa ii faca testele copilului. Prima problema reala apare aici. Dupa ce domnisoara scoate o cutie de carton plina cu niste sticlute mici pe care scria ceva ce mi-a fost greu sa inteleg, ma intreaba daca copilul primeste vreun tratament antihistaminic. Si ii raspund afirmativ, pe motiv ca fi-mea, fara acest tratament se sufoca. Chiar si cu el tot imi face crize respiratorii destul de severe. Se stramba, se uita pe pereti si apoi imi spune ca trebuia sa nu ii dau nimic copilului daca stiam ca vin aici ca ea nu are cum sa ii mai faca toate testele. Convenim pana la urma, dupa ce ii mai trece acreala aia de pe fata sa ii facem doar testele pentru alergiile respiratorii. Recunosc ca e pentru prima oara cand ii fac astfel de teste, asadar nu stiam cum ar fi trebuit sa se efectueze un astfel de test, dar cred ca in nici un caz asa cum s-au efectuat aici.
Asistenta ia mana copilului, cea dreapta, o sterge superficial cu spirt, ii marcheaza 4 liniute cu pixul si apoi in dreptul lor pune cate o picatura de ulei din diferite sticlute in dreptul fiecarui marcaj. Apoi ia un ac si imprastie usor uleiul pe mana intr-un spatiu mic. Si imi zice sa astept. Ma intorc la canapea. De data asta, plasma din sala de asteptare, de dimensiuni de-a dreptul nesimtite, era aprinsa. Pe ea rula la infinit un set de fragmente din emisuni cu tema medicala, fantoma, de pe canale tv din categoria OTV cu Prof. Dr. G. Mencinicopschi si alte pesonaje necunoscute printre care si un popa care avea la gat o talanga de vreo 50 de cm. Nu m-am putut abtine si am facut o gluma, pe care doar sotul meu a gustat-o, spunand ca ar trebui sa includa in categoria testelor pentru alergeni si emisunile de genul ala, ca eu sigur as iesi alergica. Toate mutrele din sala s-au uitat fix la mine cu o nota clara de dezaprobare si dezgust. Imi dau seama ca am in jurul meu niste cercopiteci asa ca ma abtin in a mai comenta ceva. Incep sa imi usurez asteptarea incercand sa citesc ceva. Pe masuta erau doar pliante cu rugaciuni si un soi de manifest pentru hrana bio. Deja creirul meu suerise primul atac vascular cerebral. Ma hotarasc sa citesc ce scrie pe pereti. Aceleasi porcarii,. Indemn la iubire, un manifest crestin foarte siropos si scris execrabil, petitie impotriva Codex Alimentarius, programe de pelerinaj la diverse manastiri, racle si locuri sfinte. Cred ca deja eram verde. Ma intorc la sotul meu si ii spun sa plecam. Nu putem, ca am venit cu interventii si "interventia" era in coasta noastra. Imi zice sa ma linistesc, sa astept sa vedem ca poate medicul asta e chiar bun chiar daca-i dus in plimbari interminabile pe coclauri.

Tot asteptam si asteptam si nu se mai uita nimeni la mana copilului meu. Pana la urma intru in cabinet plina de entuziasm sa vad si eu care-i treaba cu medicul asta minunat. Pe usa cabinetului nu era scris nimic. Daca nu stiam unde trebuia sa intru puteam la fel de bine sa nimeresc si in buda, caci nu erau semne, indicatii, absolut nimic.

Medicul era o ea. Ma prezint ca asa sunt eu, cu bun simt, ea nu zice nimic, ma invita sa stau pe scaun. Ma apuc sa scot documente sa ii spun problema...Ea era absenta. Asteapta sa termin si incepe: "Ce aveti de la spital nu e relevant. Stiti, diagnosticul nu e important, organismul e ca un intreg, daca sa strica ceva, se strica tot." Al doilea atac vascular cerebral...Si ea tot continua:"I-ati dat homeopate copilului?" N-apuc sa spun nu ca ea tot tutruie:"stiti, homeopatia merge bine pe copii pentru ca ei sunt neintinati. La adulti merge mai greu pentru ca e nevoie de credinta, fara credinta si fara Dumnezeu nu putem sa ne facem bine. Vedeti dumneavostra, copilul a fost complet dezechilibrat energetic si cu atata antibiotic i-ati adus imunitatea la 0". Iau o gura de aer si zic "Doamna, va rog, cum sa fie imunitatea 0? E imposibil, era moarta pana acum!" Si ea, cu ochii milogi se uita in sus pe tavan si raspunde" Asa e...dar vedeti, Dumnezeu e mare si nu lasa fiinta asta nevinovata sa piara si v-a indreptat pasii catre mine ca eu, prin puterea Lui sa va ajut sa o facem bine. Ea trebuie sa inceapa un proces de de-sensibilizare, care e lung, dar da rezultate nemaipomenite. Dar ca tratamentul sa mearga trebuie sa renuntati la toate medicamentele pe care le ia acum, imediat!"...Al treilea atac vascular cerebral...raspund cu calm, desi imi venea sa o strang de gat si apoi sa ies pe usa si sa nu ma mai intoc in veci acolo. " Doamna, eu nu...pot sa fac asa ceva...ea..." Si ma opreste. Ma ia cu incursiune in tratamentul homeopat. La un moment dat urechile mele s-au blocat si o vedeam cum da din gura dar nu o mai auzeam. Asteptam sa termine sa plec. Nu ma puteam rasti la ea si nici nu puteam sa ii dau peste ochi cu aberatiile ei, pe motiv ca "pila" era cu mine si din prea mult bun simt, nu am vrut sa stric o relatie de prietenie.

Mi-a revenit auzul doar in momentul cand mi-a mai facut o indicatie "terapeutica" si anume sa imi duc copilul la slujba, duminica de duminica si sa o impartasesc la fel de des si sa nu ii mai fac nici un vaccin obligatoriu si nici sa nu o mai duc la gradinita. Saraca fi-mea, a stat cuminte tot timpul ala, dar cred ca atunci cand a auzit de popa si biserica a inceput sa faca urat. Nu mai suporta sa stea deloc. Asta m-a salvat de un al patrulea AVC, dar nu pentru mult timp. Doamna asta "doctor", care nu are parafa, nu are nume, nu avea nimic, doar carti pline de pseudo-orice si un stetoscop care sincer nu stiu la ce anume ii folosea, mi-a inmanat o hartie, reteta pe care trebuia sa o ridic chiar de acolo de la farmacia lor. Intr-un final ies, ma duc sa platesc consultatia. Soc! Consultatia de platea la farmacie. La farmacie nu puteai plati consultatia decat daca plateai reteta. Reteta fiica-mii facea 402 ron, consultatia 50, iar mir-ungerea aia 40. Asadar pentru 2 ore de asteptat si o ora de tortura asupra unui creier sanatos eu trebuia sa scot din buzunar aproape 500 de ron. Pentru ca acolo, la famacie, suferam cel de-al patrulea AVC, ii spun raspicat mamaicii de la farmacie ca eu nu am banii astia la mine si fie platesc consulatia ca e de bun simt sa fac asta, fie nu mai platesc nimic. In total am cheltuit 90 de ron, ca n-am scapat fara teste.

Am pastrat "reteta" si vreau sa v-o arat si voua. Ca si nota informativa, cabinetul asta se numeste NATURALIA, il gasiti pe Erou Mircea Marinescu, nr 8.
Ma gandeam ca poate cineva, cumva sa faca in asa fel incat astfel de practici sa fie interzise. Macar cele care vizeaza copii. Nu consider ca exista alta solutie decat scoaterea acestor bodegi cu pretentii de cabinete medicala in afara legii.

N.B.
Imi cer scuze ca nu stiu sa pun poze pe blog, astept cu mare caldura sugestii.