sâmbătă, 12 martie 2011

Atei, lipsa de etica si comunism.

Acest articol este inspirat de o discutie cu o doamna, doctor in filosofie, si incearca sa arate ca studiile nu vindeca prostia. Nu voi da numele acestei “duoamne” pentru ca nu este important.

Discutia a pornit de la afirmatia doamnei filosof cum ca

un om fara credinta in Dumnezeu nu poate avea valori etice. Omul este creat de catre Dumnezeu. Omul fiind creatura este limitat si imperfect iar Dumnezeu care este Creatorul este perfect si infinit.

Autobiografie ateista si marxist-leninista.

Ateu fiind si totusi o persoana decenta (nu omor animale, nici nu le-am chinuit copil fiind, nu mananc bebelusi, nu ma droghez, nu fur, traiesc in pace cu vecinii, duc o viata cat se poate de normala) m-am simtit oarecum lezata de o astfel de afirmatie, venita din gura unei bune crestine si filosoafe. Cunoscand parerile maaaarelui filosof de talie interstelara Tutea, nu ar fi trebuit sa ma mir, dar totusi m-am mirat. Stiu ca sunt o proasta, am prea multa incredere in semenii mei de specie si in capacitatea lor de a discerne intre indivizi si grup.

Mirarea mea a devenit amuzament in momentul in care discutia a deviat spre politica. Imi pare rau, nu-mi pot pastra mina serioasa in momentul in care un filosof ma acuza de colaborationism pentru faptul ca am fost nascuta in 1975 si deci a trebuit sa fiu pionier. Ba am fost si utecista jumatate de an.

OK, tata, de voie sau de nevoie a fost membru de partid si secretar intr-o fabrica, nu un mare stab, ci un oarecare printre altii. De aici a ma considera marxist leninista, colaborationista si fiica de tortionar e cale lunga. A considera ca un membru al partidului comunist nu ar putea fi in acelasi timp si crestin e o dovada de prostie. Presupun ca tata a crezut sincer si in una si in alta, nu-l pot intreba pt ca e mort. In fine, orice ar fi facut tata, asta nu ma face pe mine “marxist leninista”, nici macar nu-mi mai aduc aminte ce naiba invatam la ora de Educatie Politica, sau cum naiba ii spunea, probabil era ceva cu Ceausescu pe-ce-re. Hei, eram copii, ne durea in cur de Ceausescu si de pecereul lui. Doamna filosof insa, cuprinsa de manie cvasi proletara, ii da inainte cu acuzele.

Daca tal era secretar de partid problema ra altfel. Erai printre privilegiaii regimului. Dar de ce te-a botezat? Deci voi v-ati pus bine si cu regimul comunist ateist si cu Biserica. Nu merge asa.

Ei am fost pe dracu’, hallooo nu toti cei care au facut parte din partid au avut privilegii.

M-au botezat pentru ca ei credeau ca ma ia Dracul daca nu ma boteaza, iar “noi” nu ne-am pus bine cu nimeni, avand in vedere ca la 6 luni nu prea aveam drept de veto :D

Secretarii de partid erau cei care convocau sedinte inainte de Pasti si de Craciun si spuneau sa nu ne ducem la Biserica. Ne amenintau pe atunci ca daca ne prin ca intram in Biserica ne scat nota la purtare.

Pai cum sa nu, totusi eu nu am intalnit in 9 ani de scoala in timpul comunismului nici un secretar de partid care sa ne viziteze si sa ne spuna ceva despre religie.

Chinuiau elevii, studentii si salariati in pregatori interminabili pentru mitinguri. Explicau ca Dumnezeu nu exista, ca omul de tip nou trebuie sa fie ateu.

Da, eram foarte chinuiti, puteam lipsi de la scoala si mergeam pe Bul. Aviatorilor, imbracati in costume de balet,nu am sa uit niciodata cand cat de bine m-am simtit in tutu asteptand sa vina Mobutu, si cat am ras cand a trebuit sa scandam Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu wa Zabanga. Apoi mergeam in Herastrau sa ne plimbam. Ingrozitor.

Copii secretarilor aveau privilegii atunci. Nu mergeau la practica agricola. Familiile lor aveau acces la magazinele speciale de partid. Aveau vile speciale unde mergeau in concediu. Puteau calatori liberi in strainatate.

Normal ca nu mergeam, eram dusi cu autobuzele :D de asemenea, maturam strada in uniforma alba de pionier. Mama ce mai injura bunica mea cand veneam acasa gri. Si magazine aveam, noroc ca-l cunosteam pe unu la aprozar, pe altul la Gostat, si pe altii prin alte parti. majoritatea romanilor cunosteau pe “cineva” alte magazine speciale nu am cunoscut.

Si vile aveam, in fata blocului. Imi aduc aminte ca-mi povestea bunica  (nu era membra de partid ci il iubea pe Regele Mihai, un fel de Justin Bieber al tineretii ei), ca in ‘62 i-au demolat casa si i-au propus un apartament cu chirie intr-o vila in constructie. Bunica mea, de fraiera, a spus ca ea vrea in blocul gata construit din fata vilei. Asa s-a pricopsit in ‘63 cu un apartament de doua camere la etajul 2 al unui bloc de 9 etaje si cu 4 scari. O minunatie luxoasa tip cutie de chibrituri, mai mic decat un sfert din parterul casei mele.

Tatal meu, comunistul, nu a avut nici macar norocul asta, venind de la tara a avut o laie pana cand l-a luat mama “apolitica” de barbat si l-a instalat in garsoniera ei, cumparata din munca bunicii mele regaliste. Se poate spune ca l-a luat in chiloti.

Cat despre concedii, ca orice muncitor aveau concedii, pe care le-am facut in Eforie Nord in camping.

De iesiri in strainatate, nu pot sa spun decat LOOOOL. iesirea in strainatate era egala cu o conversatie cu cehoaicele din camping.

De ce s-au cununat religios? de ce ne-au botezat pe noi? poate ca ei chiar credeau, poate ca sa pastreze traditia. Habar nu am, dar mama crede si acum in Domnul Zeu.

De ce a intrat tata in partid? aici chiar sunt presupuneri… un oarecare venit de la curul vacii, in Bucuresti, a vazut probabil in partid o posibilitate de a avansa in meserie. Chiar daca ca si om si tata nu a sclipit, in meseria lui a fost bun.

Ma rog, nu-i pot judeca deciziile, nu stiu daca a fost sincer sau doar un oportunist in ceea ce priveste politica. Nici macar nu conteaza, conteaza faptul ca eu nu am nici o legatura cu credintele lui, a fost un tata atat de bun incat nu prea l-am cunoscut, asa ca nu se poate spune ca m-a format decat sub apectul cum sa nu fie un tata.

Ca sa inchei autobiografia mea ateista, marxist-leninista si lipsita de morala, declar ca ateismul meu nu are legatura cu scoala, familia, indoctrinarea comunistoida sau alte aspecte externe ale vietii mele.

Faptul ca sunt ateu este rezultatul unor intense cautari prin diverse religii, a miilor de carti citite, a faptului ca ma intreb si caut raspunsuri, si a dragostei mele pentru mitologie si literatura fantastica. Da, mitologia m-a salvat de la religie si m-a indoctrinat cu atatia zei incat cel crestin nu a mai fost interesant pentru mine.

Faptul ca sunt o persoana morala/ etica/ cu suflet (sic!) se datoreaza bunicii mele si miilor de carti citite, rumegate pe vremea cand la televizor nu exista nimic altceva decat 2 ore de pe-ce-re. De asemenea, evolutia a avut un rol important in cizelarea oamenilor ca fiinte sociale si in dezvoltarea empatiei fata de membrii propriei specii sau chiar a celorlate animale.

Din punct de vedere politic ma declar libertariana, in sensul ca statul ar trebui sa nu isi bage nasul in viata mea privata sau sa o faca cat mai putin. “Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea altuia” este unul dintre putinele principii morale la care ma supun.

 

Gata, mi-am facut autocritica si pot sa spun ca daca aceasta “duoamna doctor” reprezinta un varf al filosofiei romane, sunt extrem putin impresionata de scoala romana de filosofie, si de felul in care isi invata studentii si doctoranzii sa gandeasca.

Atatea biasuri pe metru patrat, atata lipsa de logica si un zid mai mare al disonantei cognitive nu am vazut in viata mea.

Daca acesta este crestinismul autentic, avand in vedere ca mai are si o diploma in teologie catolica, va sfatuiesc frati atei, masoni si reptilieni sa parasiti cat mai rapid “gradina maicii domnului” dragostea crestineasca fiind un eufemism pentru ura viscerala a tot ceea ce este diferit.

13 comentarii:

  1. dragostea crestineasca fiind un eufemism pentru ura viscerala a tot ceea ce este diferit. eufemism is an overstatement (sper c-am nimerit-o) :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Cât de adevărat. Mă întreb cum mă pot acuza unii pe MINE de comunism când vârsta mea în decembrie '89 se putea reprezenta cu o singură cifră. Iar ai mei au fost uneori loviți peste degete la ședințele de partid că erau prea independenți.

    RăspundețiȘtergere
  3. Depinde, ai fost pionier = ai colaborat cu sistemul :D Daca parintii tai au fost macar membrii de sindicat = ai colaborat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga mea, eu pot sa iti spun ca am trait in vremea comunista, sunt nepoata de preot greco-catolic. Chiar daca ne era interzisa credinta(cultul greco-catolic era interzis), eu am crezut in Dumnezeu, cred si azi, pt ca asta ma linisteste si imi da speranta.Am fost pioniera si utecista - nu e o problema, pt asta am invatat, ca nu faceau pionier pe oricine. La sedinta de Pasti am fost doar o data si nu m-a amenintat nimeni cand nu m-am dus la recitari din poeziile vremii.Depinde si cat de indoctrinati erau profesorii. Cat despre credinta, eu cred, tu nu, fiecare e liber sa aleaga. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur sa aud ca mai exista oameni ce nu iau in tragic o epoca pe care au fost nevoiti s-o parcurga.

    Ca si greco-catolica, familia ta fost cu siguranta discriminata si ai avut mai multe probleme ca un ortodox. Intr-un fel biserica ortodoxa a fost tolerata deoarece era utila si facea parte din asa numita "spiritualitate traditionala romaneasca".

    Utecista am fost numai 6 luni, vai cat imi placea uniforma de licean, cat mi-am dorit sarafanul albastru inchis, cu siguranta ca anumite persoane au sa concluzioneze ca mi-a placut si politica din perioada respectiva. De fapt nu am avut de ales, nici macar nu stiam ca exista altceva iar politica nu ma interesa de nici o culoare :)

    Am vorbit ieri cu mama care mi-a adus aminte ca de Pasti, toti copiii din scoala aduceau oua rosii, iar profesorii aduceau si ei. Nu ne-a decapitat nimeni pentru ca ciocneam oua in pauze.

    Ma rog, trecutul ar trebui sa ramana trecut si ar trebui probabil sa ne concentram mai mult spre prezent si spre viitor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Noi colindam la scoala, colinda lui Hrusca, are una ce era cantata fara versuri religioase, dupa care o mai luam si pe cate una cu versuri despre Maica Sfanta si ingeri. Normal ca profii nu stiau ce colindam, ne ascundeam de unii, iar altii, daca ne auzeau in pauze, ziceau "mai incet, sss", dar atat! Normal ca trebuie sa ne concentram pe viitor,ca vezi, asta e boala noastra, stam mereu cu privirea intoarsa. Si inca ceva: fanatic si care nu iarta e, de obicei, unul/una care si-a trait viata cum a vrut, apoi s-a intors si e mare sfant. Ce sa spun? Ma enerveaza si fanaticii religiosi, si ateii care vor sa te bata la cap pe diverse motive. Tu nu esti stilul asta, de aceea mi-a placut sa vorbesc cu tine aici. Ai idei bune si cred ca te impaci cu toata lumea.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Didiforever, nu sunt o persoana comoda (sunt colerica, sarcastica si cu o gura spurcata mostenita de la bunica regalista) dar nici nu ma apuc sa acuz un necunoscut de niste fapte care nu era in puterea lui sa le schimbe, nu jignesc o intreaga familie de necunoscuti pentru crime pe care nu am nici o dovada ca le-ar fi comis.
    Nu trag concluzii in bloc despre moralitatea unor oameni necunoscuti si chiar nu cred ca un teist, fie el crestin, musulman sau de alta religie, ar fi mai prejos decat un ateu.
    Oricat de ciudat ar parea, majoritatea cunostintelor si prietenilor mei sunt crestini, catolici, ortodocsi sau protestanti. sunt toti oameni normali, demni de respect si care nu s-au plans niciodata de lipsa mea de etica. Poate le e teama sa nu-i mananc :P

    In Romania oamenii se gandesc mult prea mult la diferentele dintre ei si uita sa fie oameni. Pe mine nu ma intereseaza ce religie are Xulescu atata timp cat e om.

    Imi pare bine ca am vorbit :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Hahaha, si eu sunt colerica, nu e problema, hipersensibila si plang repede. Asa zic si eu, omul sa fie om. Poti sa intri pe pagina mea de facebook. Ciaclan Denisa e numele meu intreg. Ma bucur ca am vorbit, bineinteles

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt puţini cei care recunosc deschis ceea ce îl roagă pe Dumnezeu într-ascuns. (Montaigne)

    RăspundețiȘtergere
  10. Asta e un fel de hodoronc-tronc sau ai si o opinie proprie ori poate o deovada, ceva, a faptului ca multi atei cred in Mnezo "pe ascuns"?

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna ziua,
    Am marea placere de a va invita la un concurs "Scrie de dragul copiilor". Detaliile le gasiti pe site http://blog.meki.ro/?page_id=4 Premiile sunt consistente, iar campania se adreseaza in mod deosebit bloggerilor. Astept asadar eventuala voastra intentie de-a participa, printr-un mesaj la adresa blogprogress10@gmail.com
    Cu multa prietenie,
    Echipa BlogPRogress

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma distreaza oamenii gen filozoafa, sunt cei care cred povesti(de la cele mitologice pana la cele spuse la radio sant),ce vad eu ca fiind in neregula e tendinta cronica de a ne agata de basme si de a renega adevarul. Crezi ca trecutul poate fi verificat la fel de minutios ca prezentul sau ca viitorul? Asa ca cei care refuza sa traiasca ancorati aici cauta sa scape in trecut, acolo nimeni nu poate sa contrazica povestile lor intarite prin afirmatii gen: am trait asta sau x-ulescu a vazut/trait/mirosit asta. Cam asa cum se intaresc afirmatiile in mitologii.
    Acum legat de etica ce sa zic...ca baiat uneori paream prea moale din cauza reticentelor mele morale; eu nu puteam chinui animalele, nu vedeam de ce trebuie sa-mi bat joc de unii colegi,etc...si da, pentru marea masa ma declar ateu, pentru cei care au chef sa gandeasca declar ca reneg toate religiile fara nici o omisiune si enunt urmatoarea axioma: daca divinitatea exista s-a ocupat cu bobarnacul dat electronului, cu asamblarea/schitarea unor regului/legi fizice,chimice,psihice,etc,dar azi nu vad interventie la nivel personal sau la nivel planetar a niciunei forte, alta decat mintea umana si fortele naturii, in concluzie pentru mine divinitatea nu are relevanta, deci nu ma afecteaza, prin urmare sunt ateu pentru credinciosi. Pe alt plan, daca divinitatea e ceva atat de maret incat nu se poate cuprinde, inseamna ca mintea mea se chinuie inutil sa o perceapa, e la fel ca pentru o furnica perceperea oamenilor. Daca mintea mea nu poate cuprinde nimic din potentiala existenta/manifestare a divinitatii e ca si cand existenta ei e nula. Si oare asta nu ma face ateu? Si asta inseamna ca etica mea sufera? sau moralitatea?

    RăspundețiȘtergere