vineri, 11 februarie 2011

Stop indocrinarii religioase in scoli! - Campanie ASUR


Sustin campania lansata de Asociaţia Secular-Umanistă din România si sunt de parere ca religia de tip confesional nu are ce cauta in programa scolara.

Inainte de a posta comunicatul ASUR doresc sa-mi exprim opinia personala pentru care mi-am retras fata de la orele de religie si am interzis scolii sa o care la biserica. Este adevarat ca eu nu locuiesc in Romania dar nici in Germania nu e mai bine!

Ca parinte, mi se pare complet antiproductiv ca la ora de biologie sau geografie un copil sa invete un lucru, numai pentru ca la ora de religie sa-i fie spus contrariul.
In filmul urmator, un preot si profesor de religie explica elevilor cum ca Soarele se roteste in jurul Pamantului. Dovezile pe care se bazeaza acest profesor sunt spusele "sfintilor parinti" care insuflati fiind de Sfantul Duh nu s-ar fi putut insela.


Pe cine ar trebui sa creada elevul pe profesorul de geografie sau pe profesorul de religie? sau mai important, pe profesorul de geografie sau pe "sfintii parinti"?

O a doua problema a studierii religiei in mod confesional este faptul ca se creaza artificial enclave, comunitati separate in care fiecare considera ca restul e pacatos.
Din moment ce la ora de religie ortodoxa, copiii invata cum ca ortodoxia e singura cale spre mantuire iar la ora de religie catolica, catolicii invata faptul ca numai religia lor e cea dreapta, ca sa nu mai spun ce inseamna o ora de religie islamica unde copiilor li se explica fapul ca islamul este singura cale, ne mai miram ca nu putem trai in pace?


O a treia problema ar fi folosirea fricii, terorizarea copiilor cu imaginile unui zeu care le urmareste fiecare miscare, ideea ca pentru fiecare greseala risca sa arda in iad, gandul ca un prietan de o alta confesiune ar putea fi pedepsit din simplul motiv ca nu respecta dogma corecta.

Considerati ca e usor pentru un copil sa inteleaga ca prietenul lui de o alta confesiune care a murit intr-un accident a ajuns in iad? cu aceasta declaratie a fost transformat sotul meu din catolic in ateu. Avea 12 ani cand prietenul lui baptist a murit intr-un accident de ski, iar preotul catolic nu a putut sa-i dea alta explicatie decat faptul ca dumnezeu l-a pedepsit pentru erazia lui si ca a ajuns in iad.

Cu asta am incheiat, as putea fi convinsa sa se faca ore de Istoria religiilor, dar nu din clasa I si nu mai mult de un an, ca e de ajuns. Mai bine sa se faca ore de logica, poate asa ar fi aflat si popa de mai sus ca argumentul vechimii unei credinte si cel al autoritatii sunt greseli de logica.
Prevederile Legii 1/2011 în privinţa predării religiei in şcoli vin în contradicţie flagrantă cu Constituţia României, cu Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (272/2004), cu Codul Muncii şi chiar şi cu Legea Cultelor (489/2006):

- lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii Religiei în şcoală, fapt ce violează art. 29 al. (1) din Constituţie
Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sînt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.
Trebuie menţionat şi că prevederile actualei legi sînt mai restrictive decît cele din anterioara Lege a învăţămîntului (84/1995), care recunoştea dreptul elevilor şi părinţilor de a alege religia şi confesiunea
includerea din oficiu a elevilor la orele de Religie, fără a se ţine cont de opinia lor, încalcă art. 24 al. (1) şi art. 25 din Legea drepturilor copilului (272/2004)
- interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani este în contradicţie evidentă cu art. 3 al. (2) din Legea Cultelor (489/2006)
- introducerea obligativităţii unui aviz din partea cultului la angajarea profesorilor de religie, pe lîngă accentuarea caracterului confesional al orelor de Religie, încalcă flagrant prevederile art. 5 din Codului Muncii

Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţămînt de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.

Maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării:
- predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios
se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul “Să ne alegem prieteni credincioşi!” sau prin catalogarea drept “păcătoşi” a celor “care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă
- profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească; în caz contrar li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă

Şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osînda veşnică”.

În acest context, nu este de mirare că unii copii nu pot rezista presiunii psihologice şi clachează. Chiar şi un fost ministru al educaţiei, profesorul de psihologie Mircea Miclea, afirma că „Modul în care s-a predat religia îi înspăimîntă pe elevi. Am facut terapie şi eu şi alţi colegi de-ai mei cu elevi care erau traumatizaţi că vine diavolul“.

Chiar dacă din punct de vedere strict legal părinţii işi pot, teoretic, retrage copiii de la orele de religie, în lipsa unor instrucţiuni clare de aplicare, această prevedere este dificil de pus în practică la nivelul şcolilor. De cele mai multe ori, orele de religie fiind plasate în mijlocul zilei, administraţiile şcolare ar trebui să poată oferi copiilor care nu participă la Religie alternative educaţionale, lucru pentru care nu sînt, de obicei, pregătite. Mai mult, lipsa unei politici clare în această privinţă deschide calea abuzurilor şi riscului de ostracizare a copiilor în cadrul colectivului şcolar.

Este foarte important ca decizia de nefrecventare a orelor de religie să fie luată doar după o analiză atentă a impactului asupra copilului, ţinîndu-se cont de opinia acestuia şi oferindu-i tot sprijinul moral şi psihologic necesar pentru a putea evita ostracizarea în cadrul şcolii.

Din aceste motive, asociaţia noastră nu recomandă retragerea necondiţionată de la orele de religie. Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.

Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:
- să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
- să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
- să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
- să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.




Un comentariu: