miercuri, 31 martie 2010

Postul si prostul

In urma cu cateva zile, ma aflam in tramvai. Fara sa vreau am observat doi copii, baieti, cred ca unul in clasa a 2-a si unul printr-a 3-a. Erau cu ghiozdanele in spate, semn ca tocmai se intorceau de la scoala. Pana aici nimic anormal.
Peste vreo cateva minute, cel mic, cu lacrimi in ochi se ruga insistent de catre cel mare sa nu-i spuna maica-sii ca a mancat "de dulce". Huh? la 7 ani copilul e obligat sa manance mancare de post? Ei bine, ca sa nu incep sa judec prea aspru mama, ma gandesc ce zi e...poate o fi miercuri si astia mai postesc miercurea, vinerea si duminica(sper sa nu ma insele memoria). Ei bine era marti, nu era saptamana patimilor, era o zi din postul "mare".
Implorarile celui mic continuau, iar al mare, complet impasibil, ii replica ca daca vrea sa primeasca impartasania si implicit mantuirea trebuie sa tina tot postul, asa cum a zis ma-sa. Asadar, mama, model de conduita ordoxa isi obliga copii sa tina tot postul. Nu ma intriga atat de tare daca era vorba de niste persoana adulte care doresc sa manance iarba 40 de zile. In cele din urma sunt adulti si daca vor sa traiasca cu apa si paine e treaba lor. Dar cum poate fi normal sa iti obligi copii, la o varsta la care au nevoie de toati nutrientii pentru a se dezvolta in mod corespunzator? Nu inteleg de ce astfel de parinti nu sunt pedepsiti, in vreo forma sau alta. Din punctul meu de vedere, acel copil este abuzat. Poate eu vad situatia putin mai alarmanta decat ar vedea-o altii, insa oricum ar fi copiii trebuie sa se joace, sa mearga la scoala, sa formeze legaturi de prietenie, sa se uite la desene, sa manance sanatos...sa faca ceea ce ar trebui sa faca un copil.
Prin modelul asta se creeaza generatia viitoare de habotnici religiosi, prin metoda asta se nasc spalateii pe creier care nu sunt capabili sa ofere societatii nimic productiv.

vineri, 5 martie 2010

Copii! Rugati-va la Karvol si spovediti-va la Nurofen!


Titlul suna de-a dreptul descreierat, nu-i asa?

Pai, nu e. Suntem "o natie crestin-ortodoxa" si credem in ingeri pazitori. Nu acceptam rolul diverselor substante chimice in ameliorarea starilor neplacute cauzate de boli si, dupa ce medicii ies din sala de operatie asudati de concentrare si ne zic: "A reusit operatia!", noi zicem "Multumesc lui Mniezo!" si ne facem sapte cruci, iar cohorta de rubedenii ne spune pe zeci de voci recunoscatoare Domnului ca uite, le-au fost ascultate rugaciunile!

Caz in care, de ce ne-am mira ca niste baieti care fac un soi de panaceu mirositor cu mentol, scortisoara si ulei de pin, ar recurge in reclama lor la insusi miezul crestin-ortodox al natiei care isi invata copilul sa recite "Inger-ingerasul meu" inainte sa-l invete cum il cheama?

Si, putin mai sus de ingerul albastrui care jur ca are forma de elefant (drept e ca, daca il faceau slabanog, ascet, cu aripi si figura icterica, asemeni icoanelor ordodoxe, se speriau copiii!) este intelegatorul... Nurofen. Chestie care ma face sa ma intreb, logic: "Maa... cine e Nurofen asta?"

Poate, ca sa pastram o oarecare coeziune intre elementele care alcatuiesc "masurelnita de perete" si avand in vedere intelegerea trambitata, nu-i o amarata de pastila, ci intruchiparea cuviosului Nurofenie, cel care spovedeste plozii care s-au rugat in prealabil la elefantelul albastru, heruvimul dolofan Karvol?

Vazute si pozate la usa biroului de scos fise si facut mutre acre de la BUDIMEX.