vineri, 19 februarie 2010

Am avut ghinionul sa ajung cu copilul la spital, la Maria S. Curie(Budimex) mai exact. Spitalul in sine arata binisor, nu e nici foarte curat, nici prea dotat cu medicamente, intrucat tot tratamentul fetei am fost nevoita sa il achizitionez de la farmacie. Insa nu asta m-a revoltat. Asta e doar o parte infima din ceea ce se petrece in acest spital.

CAZAREA
Eu am doar 43 de kg, un motiv suficient pentru asistenta sefa sa ma plaseze cu tot cu copil intr-un patut de bebelus de 150/70cm. Evident nu am acceptat, vazand saloane intregi, cu paturi normale, in care se lafaiau tigancile cu fuste. Nu am avut succes, asa ca am adus si patul de voiaj al fetei si l-am montat in salon. Pe langa faptul ca a trebuit sa duc munca de lamurire cu medicul curant pentru ca acel pat sa ramana, trebuia sa stau si cu ochii pe el non-stop pentru a nu fi furat. In spitalul asta se fura orice, chiar si bebelusii daca li se poate gasi o utilitate.

PERSONALUL MEDICAL
Angajatii spitalului, indiferent ca vorbim despre medici sau infirmiere, parca functioneaza dupa acelasi tipic. Sunt complet surzi atunci cand le soliciti ajutorul, iar daca intamplarea face ca banii indesati in buzunare sa le deschida urechile, ajutorul solicitat sosete cu foarte mare intarziere si cu o doza mare de dezgust.

Nu am vazut medic pediatru, in sectia Pediatrie I, care sa mimeze cea mai falsa forma de atasament sau intelegere pentru copilul meu, ca de altfel pentru nici un alt copil. Ii trateaza ca pe niste carpe murdare din cauza carora isi pierd pretiosul timp. Fac crize nervoase atunci cand au de consultat un copil speriat, care plange sau care experimenteaza orice forma de durere. In cazul meu, doua consulturi medicale in cadrul vizitei de dimineata au fost lasate in stand-by pana cand fi-mea va trece de episoadele de plans, intrucat domnisoara doctor nu mai putea face fata unui al doilea copil plangacios pe zi.

Asistentele administrau tratamentul cu o scarba de nedescris si se lamentau ca nu mai fac fata, ca au mai ramas doar 3 pe tura, ca e normal sa faca totul in graba si ca asta e, daca ii doare pe micuti o sa le treaca. Daca aveai la indemana o hartie de 10 ron si o bagai cat mai adanc in buzunar, situatia se schimba. Administrarea tratamentului dura si 30 de minute, apareau ca din neant vorbe dulci si lacrimi in colturile ochilor pentru suferinta micutilor. Unele chiar mimau un atasament atat de profund incat luau copiii in brate si ii pupau de ziceai ca ii las afara piele.

Curatenia se facea de suprafata si cu toate astea eram admonestate zilnic(noi, 3 mamici) ca nu suntem in stare sa ne pastram curatenia, ca de unde mama naibii a aparut atat praf de pe o zi pe alta. Am ajuns sa cumparam mop, galeata si domestos sa ne facem noi cat mai bine si curatenie si dezinfectie. Apa cu care spalau infirmierele era aceeasi pentru 3 sau 4 saloane, iar spalatul in sine lasa pe langa un puternic miros de otet si dare mari, late si maronii de apa imputita. Pentru ca fi-mea varsa si de 7 ori pe zi, am cerut sa mi se schimbe cearsaful, intrucat stocul personal se terminase. Nu am avut succes, "Nu avem cearsafuri" a venit raspunsul. A trebuit sa scot si de data asta bani si in cele din urma am primit o carpa, ca cearsaf e prea mult spus si pentru ca am indraznit sa cer un altul mi s-a spus sec: " Mutati-va la 100 de euro pe noapte daca nu va place asta".

INFECTIILE NOCOZOMIALE
Pentru cei care nu cunosc, sunt infectiile care se iau din spitale si aici fac referire la orice infectie virala. Printre altele citisem ca cele mai bune purtatoare de atfel de infectii sunt telefoanele mobile ale cadrelor medicale, ca urmare a nedezinfectarii corespunzatoare sau chiar deloc a acestora.
Si eu si fi-mea am contactat o asemenea infectie si anume cea cu rotavirus. Infectia in sine e oribila: febra destul de mare 39-40, frisoane, crampe abdominale severe, varsaturi, diaree, frison, ameteli, greata continua, iar riscul de deshidratare e foarte crescut mai ales in cazul copiilor foarte mici asa cum e si Alexandra mea. Simptomele in cazul meu si al fetei au inceput la ora 2:10 dimineata. Pana pe la 5 deja eram amadoua epuizate. Am solicitat ajutorul asistentei si al medicului de garda. Asistenta a venit de urgenta si s-a ingrijit corespunzator de noi chiar si dupa ce tura ei luase sfarsit. Medicul de garda si-a facut somnul de frumusete, s-a uitat prin usa de sticla a salonului si a plecat.
Vizita medicului curant a si stabilit diagnosticul, fara analize de sange sau orice alta analiza si mi-a dat 20de minute sa ma ridic din pat si sa plec acasa. Asadar, cu febra, frison, varsaturi si lipsita complet de puteri eu trebuia sa zbor din salon. Am incercat sa ripostez pe motiv ca nu am cu cine lasa fata si singura nici nu ma gandesc sa o las, am incercat sa obtin externarea, in cele din urma m-am trezit cu jandarmeria la usa salonului. Am fost scoasa cu forta din camera, in timp ce fata mea urla si varsa de mama focului. Am sunat-o pe mama, am chemat-o de urgenta si asa cum eram, adica in pijama, am facut o comanda la taxi si am plecat acasa, pe un frig de innebuneai.
Dupa ce am agonizat o zi si o noapte am revenit la spital, decisa sa imi iau fata acasa. Deja era hidratata artifcial, iar mama era verde de plans, spunand ca isi bat joc de copil. Nu am apucat sa stau nici 5 minute cu fi-mea ca si venit asistenta sefa sa ma scoata din salon, spunand ca eu am adus infectia in spital, ca asa e cel mai probabil. A urmat o cearta de vreo 30 de minute cu ea si celelalte doua asistente in care le explicam ca, asa cum scrie in cartile de medicina, incubatia e de 2-3 zile, iar eu am 5 de internare si ca era imposibil ca eu sa fiu sursa. Am cerut analiza de sange, sa discut cu un medic si ele sa isi faca meseria pentru care sunt platite si sa nu puna diagnostice daca nu au pregatirea necesara.
In cele din urma, diagnosticul fetei s-a confirmat, al meu nu. Eu luasem o infectie virala respiratorie. Am ales sa raman cu fata, timp in care m-am deshidratat extrem de tare. Cand am ajuns in punctul in care mai aveam un pic si imi smulgeam rinichii din cauza durerii, am rugat medicul de garda sa imi administreze si mie solutie perfuzabila, cumparata de mine(si solutia si setul perfuzor). Credeti ca a binevoit sa faca asta? Nu. Mi-a dat in schimb o trimitere la boli infectioase la adulti, la Victor Babes. Am decis sa plec din spital, cu scandal si semnaturi peste semnaturi. A fost picatura care a umplut paharul.
Pentru ca fata nu era inca pusa pe picioare si mai avea de urmat tratamentul intravenos am decis sa merg cu ea la o clinica privata. Aici, inafara de prefacatorie si intr-adevar curatenie nu am primit nimic mai mult decat la Budimex. Doar ca nimicul asta a fost mai scump, 510 ron/zi.

Din exerienta mea am constat ca:
- sistemul medical pediatric este la fel de prost ca si cel pentru adulti
- fara bani poti muri linistit in spital
- medicii proaspat iesiti de pe bancile facultatii sunt in proportie covarsitoare incompatibili cu meseria pe care si-o aleg
- igiena in spital e ceva utopic
- daca nu vii de acasa cu medicamentele necesare ai slabe sanse sa primesti ceva din spital
- solutia lor pentru o febra foarte mare la copil este lasatul copilului dezbracat si impachetat cu apa rece(eventul, in caz ca e iarna, aruncat in zapada)
- medicilor si cadrelor medicale auxiliare le pasa mai mult de cei de etnie rroma, pentru ca astia sunt multi si fac scandal
- anamneza la internare este superficiala si e facuta degeaba, pentru ca medicilor le e lene sa citeasca o fisa si prefera sa te auda pe tine, ca parinte, repetand poezia ori de cate ori e nevoie
- datele inscrise pe fisa de spitalizare se pun dupa cum li se pare lor si nu dupa ceea ce se intampla in mod real(fata mea avea 39,7 febra-sub brat- si ei au trecut in fisa 36, iar intr-una din zile varsase de 9 ori iar ei au trecut un singur episod de acest gen)
Am scris mult pe tema asta pentru ca simt o revolta de nedescris fata de ceea ce mi s-a intamplat atat mie cat si fetei.

5 comentarii:

  1. Imi pare rau... chiar am sperat ca s-a mai schimbat ceva. Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare cu fi-mea. Cand avea 5 luni mi-a facut enerocolita si m-au trimis la boli infectioase. In salonul de diareici nu exista nici macar apa calda, iar laptele special nu putea fi facut pentru ca nu aveau biberoane (iar pe ale mele nu vroiau sa le accepte). Fi-mea, la 5 luni, nu putea bea din cana... Dupa un scandal monstru, si dupa ce am observat ca nu ni se da nimic in plus fata de ce asi fi putut eu face acasa, in conditii mult mai igienice, si dupa ce am observat cum copii de la boli "aeriene" intrau nestingheriti in saloanele de diareici (ca sa mai ia astia si alte alea) ne-am externat pe proprie raspundere. Acasa am hidratat-o cu lingurita. In 3 zile nu a mai avut nimic, dar daca asi fi ramas cu ea in spital nu se stie ce ar mai fi putut lua....

    RăspundețiȘtergere
  2. Problema e ca eu am refuzat de la bun inceput internarea.Mersesem la spital cu trimitere de la medicul pediatru pentru o radiografie. Medicul care ne-a vazut a zis ca nu pot face radiografie decat dimineata devreme si trebuie musai sa fiu internata, ca daca nu astept si o saptamana. Rdiografia nu s-a mai efectuat.
    M-a enervat rau ca in salon cu mine era o mama(e prea mult spus mama, totusi) care mintea cadrele medicale ca fata ei are febra, desi nu ii punea o data termomentrul, ca varsa, desi fetita era perfect sanatoasa si ca are scaune apoase(probabil de la cat Prigat baga in ea,desi micuta avea doar 6 luni), iar prefacutei aleia ii vorbea toata lumea de parca era suferinda de depresie si incercau sa nu o afecteze emotional.

    RăspundețiȘtergere
  3. Of ... cred ca cel mai bine in .ro e sa refuzi internarea si sa mergi pe la clinici private + tratament ambulatoriu. Daca ai nevoie de vreo operatie ... poti doar sa speri ....
    Si totusi eu am patit-o si la privati. Dar in spital de stat am zis ca nu mai calc dupa episodul nasterii. Din motive de mizerie si nesimtire a cadrelor medicale (in special asistente, medicii au fost ok in majoritate) am plecat mai devreme, pe semnatura. Si acum imi pare rau ca am stat si atat. Trebuia sa plec mai repede :).

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, deja vu, ca sa zic asa. Nu mai reiau povestea, ca am scris-o aici, cu poze...

    Ideea e ca nici eu, parinte rational fiind, nu voi accepta internarea decat in situatii absolut limita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu o chestie nu sunt de acord!!!!!

    Poate sa moara copilul in spital cu toti banii din lume si cu relatii si cunostinte, chit ca el a venit aproape sanatos si a fost diagnosticat cu laringita aiurea (avea defapt reflux esofagian si se inecase la cate ore dupa masa, in somn, de unde panica mea cu sufocarea si 112-ul care chiar a raspuns).

    Dupa cateva zile de spitalizare si tratamente si mancare obligatorie doar din spital a facut o pneumonie interstitiala si o enterocolita cu 42 febra care nu scadea nici dupa 24 de ore, greata si diaree. A scazut 1 kg in 2 zile si simteam ca-l pierd.

    Doctorita nu am mai vrut sa mai accepte alti bani si mi-a urlat ca nu mai ia nimic pentru ca "nu stie daca poate sa rezolve cazul!!"

    ...Si eu care sunt pro-stiinta si nu eram pe principiul babesc cu oblojeli acasa, ci pe principiul controlului de specialitate...

    (maica-mea a fost asistenta si eu nu am luat vreodata vreo boala din spital... dar altele erau timpurile atunci, nu statea voma ore in sir pe jos de calca medicul in ea...- vorba vine ca stersesem eu si curatasem cat de bine putusem dar cloramina nu aveam in buzunar cand am sunat la 112)

    Mai las cateva luni si poate ma adun sa scriu si eu pe subiect. Tot ziceam ca daca o sa mai treaca niste luni ma mai calmez... ma obiectivez. M-am obiectivat, dar realitatea a ramas aceeasi si tot ma enervez.

    RăspundețiȘtergere