luni, 25 ianuarie 2010

Sfaturi practice sau de-ar fi s-o iau de la cap ....

Daca as incepe iar cu un copil mic as proceda diferit la “intalnirea cu sistemul”.
Cand mi-am dus copilul la gradinita nu am spus absolut nimic despre ce cred eu despre religie. Pur si simplu nu a aparut subiectul in conversatie iar eu (in naivitatea mea) imi imaginam ca e de la sine inteles ca fie nu aduci deloc religia in discutie cu copiii, fie orice ai vrea sa spui copiilor despre religie intrebi intai parintii ..... Ei bine nu e deloc asa.
Trezirea mea la realitate a avut loc in grupa mijlocie (copilul avea 4 ani jumatate) cand in preajma Pastelui vine fi-mea plangand de la gradi ca “stii, mami, pe Iisus l-au chinuit si l-a durut si i-a curs sange”. La varsta respectiva copilul nu avea niciun reper temporal, folosea frecvent chestii gen “Margem ieri la teatru” si “Am fost maine la film”, nici vorba sa inteleaga ca asta a fost acum 2000 de ani si niste nu e foarte clar ce si cum. Pe scurt imi povestea copilul “stirile de la ora 5” in viziune religioasa.
Linistesc copilul. Incerc sa-i explic istoaria lumii, cu razboaie si cruciade, pe intelesul unui copil de 4 ani, subliniind ca omenirea a facut multe greseli de-a lungul timpului si inca mai face. Ca asta este realitatea si uneori sufera oameni vinovati sau nu. Dar ca noi suntem cumva feriti de lumea asta si noi, parintii ei, o vom apara intotdeauna de astfel de “minuni”.
A doua zi ma duc plina de nervi la educatoare sa incerc sa aflu ce-o fi fost in capul ei. Si imi spune senina ca da, normal ca le-a povestit patimile lui Iisus, oricum era convinsa ca toti le stiu. Furia mea crestea si o tot intrebam daca ceva mai sangeros, eventual un film cu vampiri, n-a gasit? Cum poti sa presupui ca stie? Mai ales cu detalii sangeroase?
Pana la urma si eu si educatoarea am sfarsit prin a fi foarte mirate una de cealalta.
Iar concluzia este: Cand duci copilul in mediu strain spui clar celor care stau cu copilul ca nu vrei sa primeasca nici un fel de informatii religioase.
Pentru ca altfel te trezesti ca il duce bona la biserica, ca de fapt la gradinita toti copiii erau pusi sa se roage inainte de masa samd.

Un comentariu:

  1. Noi am spus de la bun inceput tuturor (educatori, bona, rude de diverse grade) ce caonsideram ca trebuie sa auda copii nostri si mai ales ce nu.
    Din experienta, am constatat ca nu ai cum sa opresti avalansa irationalitatii in viata copiilor. Dar poti sa transformi totul in niste povesti fantastice. Copii nostri cred in povestile cu Isus la fel de mult cum cred in cele cu Praslea cel Voinic de exemplu. Stiu ca sunt niste povesti inventate de niste oameni care au vrut sa transmita unele informatii metaforic altor oameni.
    Si totul trebuie luat sub forma de gluma, fara incrancenare. Asa devin extrem de amuzante sarbatorile de peste an.
    Sa va dau un exemplu: De paste copiilor le place sa sparga toate ouale colorate, si au socat toate rudele bisericoase acum 2 ani cand au intrebat pe un ton candid: "mami, cum adica a inviat? Asa il chema pe iepuras??". Eu ma sufocam de ras cu un pahar de vin.

    RăspundețiȘtergere